Neputinţa ne admiră

Se prăvălea lumina peste cuvintele noastre scăpate
între crăpăturile pământului ars de secetă
şi lumea se lamenta cu un fel de plânset
ruginit şi el pe buzele uscate
încât nu te mai poţi aştepta la nimic bun.

Ca orice întâmpinare a naturii cu braţele încrucişate,

e prea târziu să invocăm ploaia,
altceva nu putem face
când nu ne putem rezema pe nicio pârghie,
neputinţa ne admiră
şi nu ne putem salva de propria delăsare
cu niciun efort întârziat.

Astfel am căzut în propria groapă săpată cu timpul
de nu mai putem ieşi la suprafaţă
şi de ce am ieşi?


Când piciarele s-au prins în lut
şi e mai răcoare.

★
★
★
★
★
Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

Acest răspuns a fost șters.
Ioan Muntean a postat o postare pe blog
1 oră în urmă
Ioan Muntean a postat o postare pe blog
1 oră în urmă
Interviu cu Toamna la o cafea (1) prin Cronopedia
1 oră în urmă
Ioan Muntean a postat o postare pe blog
Acum 2 ore
Mai Mult…
-->