Au explodat stropi de roşu dinăutru,
pe frunte. Mi-au împăienjenit ochii
şi balamaua hubloului prin care priveam
cerul, s-a rupt. Şi era albastru, senin, aprins,
parcă pictat uniform, fără nicio pată
de culoare, de alb, de nor. Fals să fi fost şi tot
nu-mi curgeau nervii şiroaie. I-am lăsat să iasă
toţi. E linişte la mine acum. Sunt pregătit.
Aştept sufletul să-mi vină acasă. M-am răcorit.
13.08.2014, ora 16,02’
-->
Comentarii
va imbratisez multumindu-va, o zi asa cum o doriti, Marius
Minunate versuri Marius!