Neștiută

[Gabriela Mimi Boroianu]

Te-ai născut într-o toamnă-n pădurea cu ulmiSub averse de ploaie ce se-mpotriveauRădăcina-ți purtai spre a cerului culmiCând în palme de zbor nume ploaie-ți puneau!Sub un cer mohorât de necazuri brăzdatAi crescut ca lumina din zorii de ziCu glas de izvoare și cuvântul curatJertfit ești iubirii să-i scrii poezii.M-am născut într-o vară ca o floare de crinCu un zâmbet suav cerul l-am răscolitȘi deodat' blestemat din albastru seninCerul a-ngenunchiat și în ploi m-a iubit.Eu am ochii rotunzi cu privirea de foc,Și umbre ce trec prin padurea de geneCu lumină de verde, trifoi de norocUnduire de salcă cu mersul alene...Margineam anotimpul când tu suspinaiȘi-am privit către tine cu-n zâmbet duiosȘi pe ramuri uscate tu frunze-ți creșteaiCa poeme de suflet cu iubirea prinos.Și de-atunci am rămas un izvor de cuvântCe-ți aduce lumina ca să poți înverziiCând spre cer să-l atingi răsfiri gânduri în vântNeștiută m-ascund, muza ta-n poezii!de Gabriela Mimi Boroianu04.02.2015

[Gabriela Mimi Boroianu]

Mulțumesc mult!

[CIOBOTARIU MARIA]

Mereu cu admiratie!

[Gabriela Mimi Boroianu]

Mulțumesc frumos, Gabriela!

[IONITA GABRIELA]

Margineam anotimpul când tu suspinai-SEMN DE ADMIRAŢIE!

[Pop Dorina]

Oare am postat-o unde trebuie?

 

[Ioan Muntean]

Mutaţi-o sub postarea cu regulamentul!

[Pop Dorina]

Vă mulțumesc.

[Nitu Constantin]

Sănătate!

[Ioan Muntean]