M-am îmbolnăvit de tine
la capătul unui pod ştiut
mi-era frică să-l trec încât
m-am îmbrăcat în târziu
cu sufletul rezemată în tinereţile mele
purtai o umbră de pământ în gând
de tine şi mine ştiută
şi n-am mai cutezat
ochii tăi încolţeau ofilite lumini despleteau
un început de poveste uitată
pe ţărmul amintirilor îmbălsămate
peste plânsul răvăşit al renunţărilor
te-am aşteptat amorţită sub pasul toamnei
cu ritmul obosit o mască palidă
ascundea conturul de linii
subţiri şi imprecise al dorinţei
chemarea ta îmi tortura frica
braţul tău chip de cocor
m-a tras spre un fragil hotar
atunci au tresărit verile apuse
în nevoia de fericire.
Trebuie să fii membru al Cronopedia pentru a adăuga comentarii!
Numărul zero
Numărul zero este un număr cu soț sau este un număr fără soț?
Citeste mai mult…
Vizualizări: 23

Comentarii
Frumos poem!
Toţi avem nevoie de fericire.