Iubito, în această toamnă lungă de nesfârșite ploi
Precum un zbor spre cerul de rouă și de apă,
Mă rog să nu uiți să te rogi mormântul pentru noi
Groparii să ni-l sape în adâncimi de pleoapă.
Iubito, în această toamnă mohorâtă și lichidă
Precum o peșteră topindu-se în inimi ca de gheață,
Mă rog să nu uiți să te rogi pe ambii să ne-nchidă
Într-un mormânt din carnea unei frunze fără viață...
Iubito, în această toamnă sumbră, mortuară, spartă
De lama unui urlet disperat al morții prelung, sfâșietor,
Mă rog să nu uiți să te rogi ca nu cumva să ne despartă,
Eu chiar și mort fiind, de dorul tău voi continua să mor...
Iubito, în aeastă toamnă rebelă, stranie, morbidă
Un înger s-a zdrobit fatal cu aripa din umăr frântă...
E trist... Mă rog să nu uiți să te rogi să nu mi te ucidă
Al toamnei demon care te bântuie și te-nspăimântă...
-->
Comentarii
foarte frumos, felicitari
Frumos poem!