nu intraseră zorii pe fereastră. Mi-am făcut
la repezeală bagajul. Îmi pusesem în el,
trupul, mintea şi nu mai era loc decât pentru nişte
rămăşiţe de suflet. Am plecat
în grabă
prin viaţă
să o colind.
Nici nu ştiu cât am străbătut din ea, pe unde mă aflu,
dar rămăşiţele s-au terminat şi m-a pocnit
o durere în moalele capului. Stau acum
pe un povârniş
de memorie
rămas
amputat
de îngheţul amintirilor, cu palmele streaşină la ochi,
să-mi văd drumul spre acasă. O fi în viaţa asta
sau a fost cândva? Mă-ntrebam
în şoaptă
strigând
ca naufragiatul,
după ajutor,
înainte.
12.03.2014, ora 11,13’
-->
Comentarii
multumesc mult Valeria, o sear asa cum ti-o doresti, Marius
..."Stau acum
pe un povârniş
de memorie
rămas
amputat
de îngheţul amintirilor, cu palmele streaşină la ochi,
să-mi văd drumul spre acasă."
Splendide imagini artistice! Like!