Nicio apă nu-i mai tulbure decât apa morţii
în care se spală toţi oamenii
indiferent de poziţia socială
ori de avere.
Când treci ca o noapte zdrenţuită
cu pieptul plin de stele,
se scutură roua cu un murmur subţire
care-mi udă palmele
unde florile dorm.
Simt cum răcoarea se lasă
ca o eşarfă pe umerii calzi
de unde aripi cresc
şi să zbori nu poţi.
Gleznele subţiri şi rotunde
îţi leagănă paşii.
Văd cum dimineţile te mângâie
cu petale de trandafiri galbeni.
Nicio pasăre nu-i mai cântătoare
decât şoaptele tale nedesluşite
scrise pe buze fără cuvinte.
-->
Comentarii
Citit cu drag!