Prin noaptea mea despletită
calcă o femeie desculţă cu tălpile pe jar,
în cealaltă noapte pereche, a ta
sunt de pază lângă un lac
alături de alţi bărbaţi ce-şi pescuisc umbra
căzută în apă.
Cei ce mă privesc râd cu hohote
când se surpă malul pe care stau
cu sufletul mort.
Poate o să mă cheme c-un semn
înţelegându-mi jocul
prin care-mi trimit zilele acasă.
Nimeni nu bănuieşte
c-o să mă înfrăţesc cu voi toţi
până trec munţii-n Ardeal.

Comentarii