Tăcerea încreţită vibrează ca un arc,
sunt puţine şanse să ieşi în larg
cu mâinile legate
de funiile temerii.
Nimeni nu vâsleşte cu sufletul
să trecă dincolo de cuvinte,
eu l-am picurat în ele cu mister cu tot
şi am rămas cu suferinţa
care nu vine din răni,
ci din urmele lor.
Timpul fugar se mută-n trup
cu anotimpuri de frig,
nopţile lungi îşi topesc întunericul
în râuri de cerneală
prin care numai moartea vâsleşte.

Comentarii