mai trece un veac, se pun capcane în vie,
miroase a vin negru în brumă de pământ,
când paşii noştri merg înspre sclavie
şi se împrăştie în petalele de vânt,
nu sunt oglinzi nici pe pereţi de porţi
şi nici pe uşile zidite în piatră,
viaţa noastră e trasă iar la sorţi
când ne visăm din nou în vultural de şatră,
cuvintele sunt lumânări pe cruci
când ora hibernează în noapte,
s-au înţărcat iar zece prunci,
căci laptele e vin pe jumătate,
nimic nu e real în astă lume,
şi moartea doarme în cramă sub pământ,
la felinar citind numai postume,
aşteaptă să le dau consimţământ.
-->
Comentarii