nimic nu e real în astă lume

mai trece un veac, se pun capcane în vie,

miroase a vin negru în brumă de pământ,

când paşii noştri merg înspre sclavie

şi se împrăştie în petalele de vânt,

 

nu sunt oglinzi nici pe pereţi de porţi

şi nici pe uşile zidite în piatră,

viaţa noastră e trasă iar la sorţi

când ne visăm din nou în vultural de şatră,

 

cuvintele sunt lumânări pe cruci

când ora hibernează în noapte,

s-au înţărcat iar zece prunci,

căci laptele e vin pe jumătate,

 

nimic nu e real în astă lume,

şi moartea doarme în cramă sub pământ,

la felinar citind numai postume,

aşteaptă să le dau consimţământ.

 

 

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

-->