Mi-am lăsat sufletul pe masă
în adâncul cuvintelor devenit albastru,
cerneală luminoasă
scrisă pe gânduri în zbor.
Minţii i-am dat libertatea,
să vadă mai departe de închipuire,
să-i sară peste margini
şi împreună ne convingem
că totul se poate întâmpla
unde nimic nu-i întâmplător.
Dintr-o dată se naşte ideea
păsării mai presus de pasăre
dincolo de limite urcând.
Inima-mi rămâne rotitoare
cum stelele pe cer
îmbracă noaptea-n imagini ciudate
pe care nu le desluşesc.
În timpul care se grăbeşte
câte ceva se rupe din vise
şi capătă trup cu gândirea înaltă
peste înţelegere trecând.
-->
Comentarii
Minunate versuri!