Ninge ca-n poveşti, neaua e falnică mantie strălucitoare,
fulgii mă alintă cu sărutări duioase, mângâieri pe tâmplă,
sunt plin de promoroacă, absenţa ta îmi creşte pulsul
inima, eternul metronom vibrează , suspină de dor.
Ninge peste noi , râtăciţi prin lume plini de amintiri
te aştept îngheţat prin viscol ca pe-un dar ceresc,
mintea-mi ţese un gând ce zboară ca o pasăre măiastră
dincolo de cele patru zări , pe-un tărâm de vis.
Sub cer albastru, in grădina fermecată a hesperidelor
caut umbra ta sub mărul năpădit de dalbe flori,
mă trezesc din vis, revin în mocirla vieţii
pâmântul e sub covorul de zăpadă, sunt sloi de gheaţă .
Sufletul meu pribeag ,îndrăgostit se incălzeşte la focul dragostei,
subit ,icebergul din mine se topeşte când te văd pe drum.
te cuprind în braţe, te lipeşti de mine fără să observi
fulgii mari de nea ce ne transformă-n oameni de zăpadă.
-->
Comentarii
Mulţumesc Mihaela pentru aprecieri ! Toţi ne dorim ca viaţa să ne fie mai frumoasă !
Sufletul meu pribeag, indragostit se incalzeste la focul dragostei,
subit icebergul din mine se topeste cand te vad pe drum,
te cuprinde in brate, te lipesti de mine fara sa observi
fulgii mari de nea ce ne transforma-n oameni de zapada.
Ce luminoasa si frumoasa este iarna ta, Dane.
Mă bucur Sabina că ţi-a plăcut ! Mai aşteaptă puţin şi o să ningă....
Mulţumesc Camelia !
Mulţumesc Maria pentru trecere !
frumos ningi si tu prin vers de poezie
si-ti prind prin neaua alba frumoasa reverie!