Tu mă cauţi acolo unde nu sunt,
mă găseşti unde nici nu te aştepţi
şi totul devine o întâmplare,
suntem expuşi neaşteptatelor surprize.
Lumea este un conglomerat de relaţii
cu miros de păcat ascuns,
tu spui că trebuie să fie o fantă
prin care pătrunde lumina pură
şi aerul cu aromă de carne vie
în care se închide dragostea lichidă.
Din acest rotisor nu se poate scăpa
cu îmbrătişări de cuvinte în poezie
într-o noapte ruptă din temniţele cerului
unde fiecare ne prefacem în altceva.
Singurul punct în care vieţile noastre încap
nu este pus unde trebuie
ochii încep să ningă cu fluturi de gheaţă
ce nu ştiu să zboare.
Mâinile vor descoperi ce-i moartea,
vor strâge lumânarea în palme,
vor simţi uitarea cum urcă prin sânge
pulbere, trupu’-n firida pământului.
-->
Comentarii
Recitit cu drag!
lumea este un conglomerat de relatii... (adaug eu), depinde cum se completeaza elementele, ori cum reactioneaza unele in prezenta celorlalte. Cred ca mai degraba vor stranii explozii si isi vor accepta moartea ca pe o opera unica si de necontestat.