Doamne, ce-i cu arborele vieţii?
Nu mai face muguri,
toţi ne întrebăm de ce?
Un şarpe s-a urcat în el
şi stă întins pe ramuri.
Dincolo de el
nu-i nicio pădure,
deschid fereasta
cu geamurile-n palme.
Altădată săream de la înălţime,
alergam pe linia orizontului
cu ploile după mine.
Azi râul şipoteşte,
îşi lustruieşte pietrele
pentru picioarele desculţe,
răcoros într-un fel plăcut
mă cheamă la scaldat,
mă ispiteşte,
îmi lasă copilăria înmugurind arborele vieţii.
-->
Comentarii