orașul își schimbă pantofii de coral la intersecții
suflete blurate aburesc geamul tramvaiului
niciun doctor nu practică autodisecții
plouă cu tăcerea unui somn ce rupe plasa
captivantă
liftul claustrofob urăște zidurile necomerciale
se sare cu parașuta de la etajul șapte
în curse nelegale
soarele îmi împarte anii ca pe niște cai
în ducipali și bidivii
nu mă pot risipi între păunii cuvintelor
și sarea iubirilor (atât ) de vii
ochii de saltimbanc pictează umbrele în cărbune
albul pereților miroase a culori dintr-o simfonie
cine va întinde culoarea unul cer fără nume
/negru sau alb/ printre nisipuri nebune
îți iubesc silabele rotunde ca niște cercei
culoarea aceea stridentă gustul a o mie de tei
marea cu pescăruși livada cu vișini
textura celor mai exhibiționiste vocale
/hituri redifuzate (prea)estivale/
aorta lezată ca la o cursă
aerul acela de pasăre măiastră
fobia mea de iubiri e o cursă
-->
Comentarii