Noapte de refugiu în gol
în cutele-i adânci
unde îngerii din cer visează
schimbarea la faţă.
Părelnică lumină
dincolo de malul râului,
ielele joacă,
desculţe prin iarbă.
Rămasă pe urme teama,
tăcere înaltă,
femei cu surâsul înşelător
de le cresc pe umeri aripi,
într-un respir atins de boare
unde întunericul haină nu-i este,
stă ascuns de fioruri reci.
Mai depate-i ajunsul
iubind caldul din aşternuturi,
simt o rază în ochiul stâng
cum îi face cuib de lumină
soarelui răsărit.
Mâinile-mi din instinc caută
iubita ce nu mai este
şi trezindu-mă sar,
să inspir dimineaţa.
Ea
face cu evlavie gestul,
se închină cu rugă,
duce mâna la gură
şi sărutul îl împarte cu mine.

Comentarii