Prin noaptea de ireal
luna sângerândă
împarte blesteme,
ne umple cu noroi,
fuge.
Carul mare este pus la treabă
se urneşte pe cerul pietruit,
lasă alte stele pe drum,
pe margini şi în depărtare.
Peste oraşul cu turnuri la intrare,
printre blocuri roşcate şi străzi înghesuite
lumina ori întunericul stau după colţurii.
Bodegile cunoscute sunt închise,
nici un fum de ţigară
nu-ţi loveşte ochii.
La periferie cântă cucuveaua
dar nu-i ţipenie de om
doar câte un câine latră la lună,
alţii nu-l sustin şi se plictiseşte.
-->
Comentarii