în oglindirea apei ploii de toamnă
lugubrele și denaturatele amintiri(amestecuri halucinante)
revin obsesiv ca un oftat de resemnare
luna cu infatuarea ei aristrocratică
dizolvă noaptea cromatică cu brațele luminii
râuri de umbre mângâie fața cerului întunecat
așchii tăioase de întuneric
risipesc senzația trăirii monotone
și dezgolesc zborul meu interior
ca un foșnet
ca o șoaptă
printre orele obosite
ce încap doar într-un vis
cu gândul împodobit de vechile trăiri
am construit curcubeie de o vagă imperfecțiune
nemuritoare limbi de sunet
ale rafalelor de vânt
mângâie clapele uzate ale timpului
culeg atâta liniște
cu o teamă asemănatoare durerii
încât cuvintele devin parte din parcursul
dintre ieri și mâine
totul pare un tablou abstract
din care lipsește taina vie a visării.
-->
Comentarii