Umbra nopții încet s-a întins pe pământ,
ascult liniștită a vântului gălăgios cânt,
Fuge lumina departe de frumosul soare,
ziua pleacă fericită pe a cerului cărare.
Luna o să vină la geamurile mele curând,
mai așez pe foaia albă iar rând după rând,
Trec oamenii obosiți pe același mic drum,
când noaptea visează frumos la stele acum.
Ceasul bătrân s-a trezut, a început iar să bată
noaptea de frigul iernii este rău zbuciumată,
Vântul mângâie genele de pe a nopții pleoape
numai un gând este in sufletul meu aproape.
S-au întristat mai tare ferestrele atinse de frig,
nu-mi pasă, am pe masă multe mere,un covrig
Prin sufletul meu noaptea umblă acum agale,
pe foaia albă s-au adunat numai privirile tale.
Aleargă supărată clepsidra nopților plecate,
când gândul meu un drum mai greu străbate,
Ascult liniștită a vântului rea, sălbatică suflare,
cerul nopții este trist si lipsit de orice culoare.
-->
Comentarii