Cu cerul despletit, noaptea se întinde
peste perna viselor să-i prind stelele dorului
în şuviţe.
Eram plin de albastru sau el de mine. Zborul
dintr-un colţ în altul al iubirii, nu-l străbat
singur.
Eram şi suntem doi, împreună, mereu. Eu şi Sufletul.
Martor ne este Luna.
12.10.2014, ora 21, 35’

Comentarii