Noaptea ca o erezie suspendată

Mai ales dimineaţa poetul e inconfundabil

Atunci durerea-l face să dea tot ce are mai

frumos în el Şi lumina ce-o simte izbucnind

din toţi porii Aruncă lumea dintr-un vis în al

tul Dragostea rămâne însă cel mai tandru 

mijloc de locomoţie Iubind putem ajunge ori

unde Poetul nu-şi nimereşte totuşi niciodată 

muza Mereu şi mereu se trezeşte în visul 

celălalt Frumoaso opreşte odată noaptea asta

             Că vreau să cobor

Costel Zăgan, GRAVITAŢIA SUFLETULUI, 2012

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

Acest răspuns a fost șters.
-->