Copilă, seara asta-i plină de mister ,
Căci poarta cerurilor se deschide,
In timp ce poarta iadului se - nchide
Şi toate relele pentru o clipă, pier.
Spre miezul nopţii mândre Sânziene,
S-or strânge în poiana din pădure,
Rugându-se ca Domnul să se-ndure
Şi roua s-o aştearnă pe poiene.
Vor dănţui în ritmuri de descântec,
Invocand puteri din alte lumi
Şi pe trup şi-or împleti cununi,
Prinse-n brâu de stele, peste pântec.
Iar cu roua de pe flori luată,
Vor stropi tot verdele din lan,
Ca să crească grâul peste an
Şi recolta câmpului bogată.
Femeile-n biserici – cununate,
Au să nască peste an fecior
Dacă-şi spală faţa la izvor,
Doar noaptea asta - fără de păcate.
Fecioarele care se vor mirese
De-şi îmbăiază trupurile-n rouă,
In prima noapte - când e lună nouă,
Ii vor visa pe cei de care-au fost alese.
Mai trebuie să prindem flori la cercevea,
Şi-n ochiul de fereastră ce dă înspre zăvoi,
Ca Sânzienele să nu se supere pe noi
Când fi-va vremea să-ţi ursească - fata mea!
-->
Comentarii