Teamă de tine să-ţi fie
mai mult ca de alţii
nimeni nu te salvează
din ghearele oarbei fixaţii.
Noaptea de spirit
lumina n-o mai întrevede
steaua ta neagră
se apropie ca o fiară cu dinţii de piatră.
În cel ce-ai fost nu te mai întorci
trebuie să te desparţi de trecut
ca de un mort,
să-ţi pierzi în uitare gândurile
să se nască alte orizonturi
fără negură-n ochi,
fără monştri în somn
ori chemări de dincolo.

Comentarii
Frumoase versuri!
frumos poem. A spune cel mai stralucitor dintre toate scrise de dumneavoastra.Este doar o parere...o parere despre scrierile pe care le-am citit. Acesta este un poem... un poem ce... Are ascuns in el ceva special, un indemn la schimbare, teama de tine e cea mai profunda, e continua, pare vesnica. Dar iata, exista o cale de vindecare, poezia aceasta.
... reuşite îndemnuri...!