Nobilul Poem

1979325599?profile=originalMi-e ochiul şoarece rozând slovele de tuş,

cum strunele viorii roase de arcuş

întorc la Cer pe îngerii-n cădere

să ne vegheze căile-n tăcere.

Ne vom cunoaşte poate-n vis sau pe o stea,

departe de lumea care nu ne vrea,

ne vom cunoaşte poate-n Nobilul Poem,

când, logodiţi de lună, vom păşi solemn.

Voi pune un luceafăr strajă la intrare

ca moartea, în trista ei însingurare,

să nu-ndrăznească să te fure din baladă,

precum leoaica sfâșiind din pradă.

Când raza lui va osteni în priveghere

şi lumea va rămâne firavă părere

vei şterge oare netrebnicele cuvinte

ale unui poem ce sfinţeşte sau minte?

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

Acest răspuns a fost șters.
-->