Cuvintele au curs ca şi cum ar fi plouat, ca şi cum
izvoarele se fac râuri şi se varsă în mare. Acum
s-au înnodat cu tăcerea cum se înnoadă lacrimile
picate pe obraji,
să nu mai cadă,
să lege durerea,
să vină o mână
de undeva, de sus sau de jos, să le şteargă,
să lase cursul liber, şoptit dorului.
Aşteaptă să se citească, să se găsească
timpul din (ano)timpul culorilor cu suflet
şi
ele tac
şi
eu...
06.10.2015, ora 13,29’

Comentarii
multumesc din suflet Lilioara, o seara binecuvantata, Marius
,,Cuvintele au curs ca şi cum ar fi plouat, ca şi cum
izvoarele se fac râuri şi se varsă în mare. Acum
s-au înnodat cu tăcerea cum se înnoadă lacrimile..."
Foarte frumoase versuri, felicitari!