te regăsesc în ultimul strigăt cu care
un pescăruș orb închide porțile mării,
apusul încă fumegă,pescarii inerți,lunatici
pe o anonimă insulă a Paștelui,
așteaptă femeia,nu le-am spus
că ești aici,uite pașii,uite vorbele,
pescarii rîd,vinul le soarbe sîngele,somnul ii despoaie de umbre,
hai,vino,totul e ca un vis aprinzînd farul ce nu știe
dacă mai sunt vapoare,nu,nu mai sunt
doar suflete o iau razna spre niciunde
noi încă lăsăm valuri să ne spele cuvintele
să ne descompună subtil
în albe sidefuri astrale....
-->
Comentarii
Profund, de remarcat!
Felicitări!
.
Aurora, cu stimă