Trupuri descărnate atârnă-n spânzurători,
sufletele mizează pe încarnare,
zilele s-au despărţit de nopţi.
Un poet îşi scrie moartea pe geam
deschide fereasatra şi fuge,
în oraş oamenii îşi poartă bolile,
nu merg la spitale rămân închişi în ei,
îşi drămuiesc banii de hrană,
cugetul rămâne liber.
Străzile se-nghesuie spre turnul cu ceas
şi trec pe sub un pod
pe care adevărul n-a trecut niciodată.
Vântul troieneşte zăpezile lunii,
anotimpurile bat la porţi
cu ceasuri uitate în turnuri.
Curge cenuşa clipelor pe aripi,
îngerii s-au strâns lângă foc
şi povestesc cum va fi peste vremi
despre care li s-au făcut profeţii.
Noi nu credem şi aşteptăm.
-->
Comentarii