Ploaia de ramurile goale se agață,
picurii reci mă mângâie iar pe față,
Pasările toate se pierd printre nori,
călătoresc sub umbrela mea deseori.
Stau oamenii, privesc lung pe geamuri,
vântul pornește printre goale ramuri,
Frunzele mai uscate pleacă printre ploi,
pe stradă numai al toamnei rece război.
Ploaia șterge acum repede toți pașii,
gonește supărată de pe cer vrăjmașii,
Sub crengile mai triste și atât de goale,
pornește printre frunze vântul agale.
Trag norii obloanele întunecate pe cer,
numai vântul în grădina mea este liber
La ușa gândului o altă ploaie rece vine,
se aude pe stradă cum latră un câine.
Pe strada mea de ploaia rece spălată,
de frig gradina tristă este iar căutată,
Printre ramuri goale vântul călătorește,
ploaia aleagă și niciodată nu obosește.
-->
Comentarii