Când punțile cerului se deschid în ritmul lor firesc,
La răscrucea sufletului, ne surprinde contratimpul;
Flautul de piatră plânge, limbile frunzarelor vorbesc,
În jocuri de cuvinte stenice, ne-mbrobodește timpul,
Alte jocuri de imagini succesive i-ascund rândurile;
Uitând că ore bat tăcut, realitatea ne otrăvește cu vise,
Nonsensul iluziilor străvezii ne tensionează gândurile...
Doar e-mail-urile sorții sunt extrem, extrem de precise.
Se desprinde de proprii ochi privirea-ntrebătoare,
În alt univers, ecoul timpului devine sublocatar...
Această reacție metamorfotică nu-i întămplătoare;
Ne scurgem apoteotic spre cel mai intim avatar.
(Drobeta-Turnu Severin, 2O17, O7 octombrie)
-->
Comentarii
Mulțumesc, AURELIA! O săptămână frumoasă!