Suntem atât de străini
Încât nu ne-a fost de ajuns o ţară
Pentru a ne hrăni sigurătăţile
Născute într-o doară.
La tine vine noaptea mai întâi
Cu toate rugăciunile ei în formă de inimă,
Cu gesturile prea teatrale
Pentru a avea dreptul la o umbră minimă,
Cu ştiri despre tot mai multe suflete
Declarate dispărute
Din cauza penuriei de-mbrăţişări tăcute.
Când ajunge la mine
Noaptea e deja prea plină de tine.
Fiecare stea e o-ntrebare
Ce începe şi se termină
Cu un surâs de altă culoare,
Fiecare rază de lună
I-o tăcere, tristă dar bună
Şi fiecare vis mă leagă
De un dor de-a fi întreagă.
Cum ar fi
Dacă nopţile tale s-ar întâlni cu ale mele?
S-ar naşte oare,
Înnebunitoare,
Acea tăcută îmbrăţişare?
-->
Comentarii
Multumesc.
Frumoase versuri!