pe cer muguri de lumină,
strălucesc printre florile albe.
înstelată este a nopții cortină,
îmi prinzi la gât două salbe.
pe banca noastră veche stam,
departe se aude un fulger,
cântecul nopții ascultam,
stelele se aprind toate pe cer.
noaptea se ascunde sub pleoape,
salcâmii încet s - au scuturat
ești lângă mine, mereu aproape,
povestea salcâmilor am învățat.
noaptea senină înflorește,
două suflete încet șoptesc,
noaptea salcâmilor povestește,
doi copii care se iubesc.
o lampă aprinsă într-un colț al străzii,
în nopțile lungi, calde de vară,
printre ramuri zorii alburii,
petale albe de salcâm zboară.
îmbrățișați dormim pe bancă,
flori de salcâm cad peste noi,
zorii să ne trezească încearcă,
miresmele le simțim amândoi.
adie gingaș a vântului harpă,
tu păstrezi la piept o floare albă,
dimineața ne acoperă cu a ei eșarfă
am în suflet a salcâmilor salbă.
-->
Comentarii
Cu admirație!
Îmi place parfumul de flori de salcâm...
Frumoase versuri ce îți dau o liniște sufletească!
Aleasă prețuire!