cu sângerări de stele
pe rănile toamnei.
Aştept s-aluneci
în melancolia
din culorile pădurii.
Pe vârfuri
o roată de foc
arde sălbatic.
cu sângerări de stele
pe rănile toamnei.
Aştept s-aluneci
în melancolia
din culorile pădurii.
Pe vârfuri
o roată de foc
arde sălbatic.
Trebuie să fii membru al Cronopedia pentru a adăuga comentarii!
Numărul zero
Numărul zero este un număr cu soț sau este un număr fără soț?
Citeste mai mult…
Vizualizări: 16
-->
Comentarii
Afară bătea vîntul. Afară era ploaie.
Şi mi-am săpat odaia departe subt pămînt.
Afară bătea ploaia. Afară era vînt.
Am aruncat pămîntul din groapă, pe fereastră.
Pămîntul era negru: perdeaua lui, albastră.
S-a ridicat la geamuri pămîntul pînă sus.
Cît lumea-i era piscul, şi-n pisc plîngea Isus.
Săpînd s-a rupt lopata. Cel ce-o ştirbise, iată-l,
Cu moaştele-i de piatră, fusese însuş Tatăl.
Şi m-am întors prin timpuri, pe unde-am scoborît,
Şi în odaia goală din nou mi-a fost urît.
Şi am voit atuncea să sui şi-n pisc să fiu.
O stea era pe ceruri. În cer era tîrziu.