Albi de răcoarea toamnei se aştern norii
pe cerul meu albastru şi soarele îşi aruncă
razele peste ochi când înalţ privirea.
Se tulbură în puncte negre.
Mă zgârâie,
mă sâcâie,
mă calcă pe bătături mintea.
Încolţeşte gândul printre rânduri şi lupta continuă.
Lupta cu zborul. Mai sunt cincisprezece paşi,
cincisprezece trepte. Închid ochii.
Privesc înaintea lăuntrului meu. Sufletul
îmi aşteaptă sosirea. Vom zbura împreună.
16.09.2014, ora 08,23’

Comentarii
multumesc multLenus, o zi asa cum ti-o doresti, Marius
Frumoase versuri!