mi-a pictat spatele întors spre pasărea
ce-şi sărea aripile de pe o creangă pe alta
din stejarul plin de ciripitul dorului
de vorbă cu tine,
când stăteam în lumina ta,
cu florile
ce le uda
mama
să le crească zâmbetul în soare. Să fie
semnul dezrădăcinării mele din lutul ochilor
spre albastru,
albastrul cerului ?
Aştept.
25.05.2014, ora 15,05’
-->
Comentarii
frumoasa e vizita ta si-ti multumesc Eugenia, o noapte linistita, Marius
”... stejarul plin de ciripitul dorului de vorbă cu tine,...”
Frumos, Marius.
multumesc Gabriela, o seara frumoasa, Marius
multumesc frumos Lenus, o seara binecuvantata, Marius
Frumos Marius!