fereastra unde porumbei exersau zborul
masca temerar goliciunea
parcă nu ne mai dezbrăcasem
de cuvinte niciodată
gura ta îmi spunea
să apun ca o lună deșartă
îmi parfumasem pletele cu scrum
ochii i-am creionat cu artă
fluturi hrăneau culorile cerului
vedeam vârcolacii lunatici
pictând îngeri pe față
dorind să mă îmbrac cu somnul
stelelor serile
tavanul nopții risipea constelații
piciorul tău stâng
mi-atingea spatele curbat
scrisesem cu rujul Dior pe oglinda mată
cuvinte prolixe
aveai umărul drept indecent tatuat
lumina țigării îmi contura estompat sânii
cucerisem definitiv teritorii underground
m-am dezbrăcat și de lumina albastră
dansau tribal cuvintele-ntre noi
m-ai privit în ochi ca la ultimul sabat
sunt orbi ce pipăie cuvinte snoabe
pe epidermă am scrijelit vitralii
mi-am lipit urechea diformă
de sufletul tău nud
pictez freamătul mării în palmele tale
nu aprinde lumina cerului
vom mutila irișii nostalgici inimi goale
-->
Comentarii
Frumos poem! Aprecieri!
Frumoase versuri....Felicitări!