Răsuflul toamnei a-nchircit din zile,
Şi cade câte-o frunză fără viaţă,
Mă înfior în orice dimineaţă,
Şi fac botezul doamnei, printre file.
Şi plânge cerul cu o ploaie deasă,
Vărsând cascade, ştreşina suspină,
Pleoştind petunii, vrejuri prin grădină,
Spălând ogoare negre şi via neculeasă.
În colţ de suflet şade nostalgia,
Când vântul şuieră o doină lină,
Şi norii suri alungă luna plină,
Şi mă-ntristez că-mi scade energia.
Cu braţe-mbelşugate mă alină,
Şi-un dor nebun apucă pribegia.
Şi cade câte-o frunză fără viaţă,
Mă înfior în orice dimineaţă,
Şi fac botezul doamnei, printre file.
Şi plânge cerul cu o ploaie deasă,
Vărsând cascade, ştreşina suspină,
Pleoştind petunii, vrejuri prin grădină,
Spălând ogoare negre şi via neculeasă.
În colţ de suflet şade nostalgia,
Când vântul şuieră o doină lină,
Şi norii suri alungă luna plină,
Şi mă-ntristez că-mi scade energia.
Cu braţe-mbelşugate mă alină,
Şi-un dor nebun apucă pribegia.
-->
Comentarii
Vă mulţumesc, doamna Silvia.
Incantator!Pretuire!
Vă mulţumesc frumos.
Am poposit cu drag!