nostalgii
vârstele s-au adunat prin sure cercuri,
toate drumurile vieții s-au întors acasă,
rosturile anilor s-au închis în povești,
visele au căzut grămadă pe casa mea,
prin ferestre se perindă fantasme blânde,
vreau să le mângâi și să le slăvesc,
într-o liniște mare, să-mi ascund inima
ca pe o rană oblojită de tăcere,
ceasul plecărilor sună aproape de mine,
marele regizor deschide cortina, se joacă
ultimul Shackespeare în travesti ,
prea repede-am trecut prin timp,
fusul galactic s-a răsucit nebun pe lângă mine,
parcă văd că voi rămâne fără timp
și vreau să-l împrumul de la stele,
de la lună, de la serile mele fantastice
când credeam că tinerețea e veșnică,
când mă îmbrăcam cu iubirea ta,
lustruind luna care se hlizea la noi,
impudică, numărându-ne săruturile,
mai dați-mi puțin timp la dispoziție
să privesc prin perdea cum
se zbuciumă frunza-n teiul meu scump,
să-i miros floarea acum în luna mai
când ielele joacă hora ultimei clipe…
joi, 15 mai 2014
-->
Comentarii
Deosebit, maestre, felicitări!
.
Aurora, cu stimă