Nostalgiile cuvintelor (33)
....de Gabriela-Mimi Boroianu
11.05.2017
între zborul frunzei
și dansul apei
liniștea rezema copacul
nu-ți trebuia decât un colț de cer
și un pix cu cerneala roșie
să desenezi o poveste
îți lăsai jucăriile în curtea din spate
și te întindeai
peste gard
alunecând ca un șarpe
toată copilăria mea mirosea
a tine
și a gogoși cu gem
și nu puteam să-mi iau jucăriile
și să plec
îți împărțeai singurătățile cu mine
și temele
iubirea o împărțeai în două
în trei
după cum bătea vântul
și valul
pescar priceput
foloseai mereu
momeala care trebuie
până vacanțele mele
au prins miros de apă
și pește
nu purtai niciodată umbrela
să te poți înghesui în sufletul meu
și mă rotunjeam în șoaptele tale
ca merele
roasă de viermele geloziei
desfrunzindu-mă cameleonic
până mă contopeam cu toamna
să nu mă mai recunosc
îți luai poeziile și plecai
pasăre călătoare
coala albă rămânea plângând
în ochiul de fereastră ningea liniștit
iar cuvântului îi creștea tăiș de sabie
să-mi amputeze amintirile
în umbra tăcerilor
ceasul își număra orele
eu plecările și venirile tale
și te zideam în mine
ca pe un anotimp
al trecerii mele
-->
Comentarii
Te îmbrățisez Gabriela! Și eu scriu povești dar nu așa frumos ca tine și cu mai puține cuvinte...
ei, nu prea am eu cuvinte , Gabi, sa/ti apreciez poemul la adevarata lui valoare! fiecare strofa e un tablou, si nu unul oarecare! MA INCLIN!
Mulțumesc frumos Mihaela dragă!
Felicitări sincere ptr acest poem!