Cică, dacă ești copil
Poți ca să visezi din plin -
Ești desigur "magician"
Într-un mod
Foarte ”spontan”....
Te scufunzi, înoți pe spate
Chiar și-atunci
Când nu se poate -
Lumea, îți stă la picioare
Iar tu ești, "șeful" cel mare...
Înainte... și-napoi
Mâini micuțe
Coate moi -
Ele sunt de mare "soi"
Când e rost de tărăboi...
Valurile, cât o ”casă”
Nici o clipă nu te lasă -
Se agită, se-nvârtesc
Într-un mod
Foarte ”firesc”...
Tu... la mal vrei să ajungi
Până nu începi să plângi -
Ești copil, și-i natural
Să nu-ți placă
Ce-i ”banal”...
Dar, există și-un final
Ce-i desigur ideal -
Ocean
Fie chiar Piscină
Sunt o albie... în grădină...
Tu te balacesti în ea
Și visezi... nu este-așa ?
Vladimir Nichita / Australia.
04/03/2019
-->
Comentarii
Mulțumesc pentru apreciere, Dorinel !
bunica
da... la pâine-o folosea
și-n alta rufe spăla -
când rufele le termina
hop și eu, iute în ea...
mă credeam un marinar
sau inotător ”special”-
că așa-i copilăria
deci nu pot
să-i uit maqgia...
P.S
albie/ covată... e aceiași
mâncare de peste...
Plăticuță tată !
ha ! ha ! ha !
dacă nu visezi... e bine
că te porți cum se cuvine -
mergi la-not și progresezi
ca trupul să ți-l scluptezi...
eu înot printre femei
cu versuri... ce puii mei -
căci poezia-i apa mea
și mă scald zilnic în ea...
a mea poezie-mi pare
că-i ceva fără valoare -
dar, de-ți place la nebunie
tu ești una... într-o mie...
DORINEL !
Mulțumesc Dorinel...
pot ca să te pup nițel ?
Nu visez, să știi, deloc!
Eu... toată ziua merg la înot
Și-mi place la nebunie
Ca și a ta poezie.
Mulțumiri pentru aprecieri...Lenuș Lungu, Plătică Petre, Vladimir Nichita !
Mda...Țin minte: și bunica mea avea așa o covată... Ce pâine gustoasă plămădea în ea...
Era veche, dar fără de preț...
Mă bucur că ai înțeles gluma și că ai o "viată... ”Exemplară”... ! "
Eu însă sunt cel mai mare păcătos și mai fac din când în când câte o glumă, printre altele...
a noastră copilărie
e ceva de neuitat -
bunicii
ne-au fost averea
ce noi toți am adorat...
filmul vieții-i amintirea
ce cu lacrimi e udată -
ce n-aș da
Lenușa dragă
să mai fiu copil o dată...
că e Arcă... că nu-i Arcă
nu contează, dragul meu -
”hop” în Albie și incearcă
că să fii copil la greu...
asta-i mărturia vremii
când micuți, noi toți eram -
iar bunicii cu plăcere
desigur... ne admirau...
au fost timpuri minunate
ce demult au dispărut -
azi, acum la bătrănețe
regretăm... ce am pierdut...
lacrimile amintirii
ne sunt veșnică povară -
nu te pune cu Nichita
ce-are viată... ”Exemplară”... !
Plăticută, drag prieten
eu, desigur te-am iertat -
și te-asigur, prin urmare
că-a ta glumă... am gustat...
PLĂTICUȚĂ !
Frumos!
Mi-ai adus aminte
de bunica mea
ea avea așa ceva
copaiță o numea.
Glumesc, prieten drag!
Mi-a plăcut...
-
1
-
2
de 2 Următor →