Însăşi viaţa

Însăşi viaţa

Nu uiţi frunzele
ce ieri ne-acopereau ca o pătură,
şoaptele lor sperau să treacă
prin arcul elipsei,
- acea absenţă plină -
zâmbetul nostru ne-a luat inimile.

O fericire în forma unui înger
şi un miracol delicat
te fac să simţi lacrimi de bucurie,
două buze ard intens, o dorinţă extatică,
acele săgeţi ţintesc inima, capul ţi se-nvârte.

Un limbaj floral este necesar iubirii,
mâinile de pe tastatură îţi sunt amorţite
şi toate dorinţele tale secrete
de a explora
fiecare parfum din mine,
rămân inocente, ca ziua de lungă.

Prin cel mai adânc tunel
un tren intră în viteză, un vuiet
în diminuendo şi-n albastru crescendo
este iubirea, sursa fiind însăşi viaţa.

Incomensurabil şi insondabil,
cu mult faţă de ceea ce, tocmai, am spus,
în miezul meu interior,
profund, te iubesc!
îmi scrii astăzi.

★
★
★
★
★
Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Mai Mult…
-->