Peste mare încet se lasă
Norii de-nserare,
Numai eu stau la fereastră
Gândul mie-n visare
Trenul șueră-a pustiu
Sunetul i se răsfrânge
Eu aștept și tu nu vii
Inima îmi plânge
Valuri calde se adună
Pe furiș se-ngrămădesc
Și-ascultând ce vor să spună
Simt cît te iubesc.
Ceasuri lungi și grele acuma
Inima-mi apasă
Căci lipsit-ai toată ziua
Din a mea viață.
Și acum când orice urmă
De speranță a dispărut
Ca o dulce, blândă ziua
Tu mi-ai apărut.
Zâmbet dulce prins în zboruri
De ochi verzi și triști,
Te-am simțit, cum stoluri stoluri
În mine exiști.
Prima stea ce apăruse,
Pe cerul senin,
Simțiri reci, ce mă cuprinse
Din suflet s-au șters.
Lângă tine am stat apoi
Clipă, după clipă,
Îți simțeam dulcele amor
Inimă iubită.
Cadă cerul peste mine
Trunchiuri de copaci,
Sub cenușa lor pustie
Suflete te-mpaci?
Nu voi spune-n moarte rece
Sub povara lor,
Luna blândă, mă petrece
Spre mulțimea gropilor
Ducă-se-n pustiu de veci
Freamătele gândului,
Căci iubirea nu mi-o-neci
Taină a nevăzutului.
Chiar în clipele de față
Să mor nu regret
Căci iubirea din viață
Mi-oi simți-o în veci în piept.
-->
Comentarii
Multumesc de lectura Agafia. Cu drag!
Uneori iubirea doare. Frumos!
Mulțumesc Liviu de trecere și apreciere.
Mulțumesc Lenuș. Cu drag!
Frumoasă înserare!