Înstelare fără stele

[Nicolae Valareanu Sârbu]

Iubirea nu se lasă dusă de nas prea departe,
se trezeşte-n capul mesei, dar nu stă prea mult,
nu vindecă de minciună, dar nici adevărul nu-l spune,
oferă tot ce-i ceri şi apoi nu iartă,
varsă mierea o risipeşte şi dulcele-i ameţeşte
de umbli fără noroc şi ce cauţi nu găseşti,
ai toată libertatea împătimitului credul.

Nu te slăbeşte şi te-nfăşoară-n fibre subţiri,
nevăzute, fără măsură de ademenitoare
chiar dacă n-are leac, pradă nu este
ci mai mult înstelare fără stele.

O perioadă zilele şi nopţile par mai scurte decât sunt
apoi revin la loc, se risipeşte treptat aroma,
fluturii mor, se ajunge pe plajele goale
unde se absoarbe trecutul năbădăios, vine liniştea,
calmul ce cheamă singurătatea şi sfârşitul
ce nu pot fi minţite.

[Pop Dorina]

Oare am postat-o unde trebuie?

 

[Ioan Muntean]

Mutaţi-o sub postarea cu regulamentul!

[Pop Dorina]

Vă mulțumesc.

[Nitu Constantin]

Sănătate!

[Ioan Muntean]