Simt cum se rostogoleşte întunericul
se stinge sub paşi.
Dunga orizontului
împrăştie flori de lumină,
irizări pe obrazul cerului,
răsăritul.
Bat cuiele înroşite
la osiile anotimpului,
să nu-i fugă roţile
de povara aşteptării,
pe pantele aprinse
de dragostea ta.
Se întoarce timpul,
pe partea sa nevăzută
şi curge destinul
peste pragul uşii în odaie,
flacără fără umbre,
pînă cănd prin întunericul tău
se scaldă îngerii,
fără să-şi ude aripile.
Îţi aşteaptă întâlnirea
cu tine însăţi.
Trebuie să fii membru al Cronopedia pentru a adăuga comentarii!
Cerul este senin dar este ger în curte, Ninge dar vântul începe ceva să caute,Flori de chiciură pe a copacilor ramuri,Dar și flori înghețate acum pe geamuri. De ieri multă zăpadă a început să cadă,Fulgi de zăpadă aleargă tare pe stradă,Văd iar…
Citeste mai mult…Astăzi am mers prin zăpadă fericită,Vântul printre ramuri răgușit iar caută,Orașul cu o maramă albă s-a îmbrăcat,Printre fulgii argintii mereui am umblat. Așa este Brăila când ninge foarte tare, Crengile în copacii goi triști trosnesc,Sunt copil…
Citeste mai mult…Iarna pe drum iar veselă bine petrece, Lângă foc este foarte bine și în odaie,Întunericul nopții este acum mai rece Vântul prin zăpadă mai supărat trece. Cade din calendar astăzi o altă foaie, Mai așez un pulover gros iar pe mine, Când focul arde…
Citeste mai mult…Văzduhul pare mereu mai nemărginit, Acum pe Cer stelele toate au adormit, Prin zăpadă este acum liniștea tăcerii, Vin pe stradă mereu fulgii mari ai iernii. Urlă vântul aprig deseori în depărtare,Gradina mea nu mai are nici o culoare, Peste tot…
Citeste mai mult…
-->
Comentarii
Frumos poem...Felicitări!