întoarce-te din vechi tapițerii
privesc la rama ta dintr-un portret,
visând o rimă nouă de sonet,
la ochii tăi albaștri și vicleni,
purtați ca în poveste trași de reni.
portetul în tapiseria care arde
se lasă-n dulci poeme goliarde,
când porți mărgele dalbe și breloc,
ce-s vechituri din secolul baroc.
acum când timpul amiroase-a vară,
te-aștept, iubito,-n fiecare seară
și stau de veghe-n serile târzii
să te întorci din vechi tapiserii.
din himerice vise și doruri se-anină
cerul cu stele căzute-n ruină,
caleașca amintirilor iară e goală,
cade cortina pe noaptea de smoală.
-->
Comentarii