Ți-ai scrijelit numele pe coaja unui copac.
N-a sângerat!
Era prea obosit și prea absorbit de lupta sa cu timpul.
Nici n-a văzut că ai plecat.
Apoi numele tău a început să-l doară.
Un dor nestăvilit a izvorât cuvinte din literele lui,
Devenit acum o rană.
Te strigă. Te cheamă. Nu auzi?
Ți-ai scrijelit numele pe o coajă de copac.
Acum a înflorit primăvară în fiecare literă.
Flori de gânduri își desfac petalele rostindu-se.
Te cheamă. Te strigă. Nu auzi?
Ți-ai scrijelit numele pe o coajă de copac.
Și iată ai făcut-o să bată din nou!
ÎN-TOAR...CE-TE! ÎN-TOAR...CE-TE!
de Gabriela Mimi Boroianu
Era prea obosit și prea absorbit de lupta sa cu timpul.
Nici n-a văzut că ai plecat.
Apoi numele tău a început să-l doară.
Un dor nestăvilit a izvorât cuvinte din literele lui,
Devenit acum o rană.
Te strigă. Te cheamă. Nu auzi?
Ți-ai scrijelit numele pe o coajă de copac.
Acum a înflorit primăvară în fiecare literă.
Flori de gânduri își desfac petalele rostindu-se.
Te cheamă. Te strigă. Nu auzi?
Ți-ai scrijelit numele pe o coajă de copac.
Și iată ai făcut-o să bată din nou!
ÎN-TOAR...CE-TE! ÎN-TOAR...CE-TE!
de Gabriela Mimi Boroianu
-->
Comentarii
Cu multă admiraţie şi drag!