Mă regăsesc în toate câte sunt.
Încerc să visez mai mult
în zori, în flăcări de vânt,
timpul să o ia din loc.
Păşesc cu chipul ars de izbânzi
să mă trezesc când ceilalţi dorm,
merg spre chemare cu paşii mărunţi
când ceilalţi se opresc.
Flacăra arde şi trebuie s-aştept
în locul unde-am poposit
şi-mi plămădesc tăgada şi rostul mi-l îndrept
mai mult de-o clipa căci mâine e
cu fire-nnodate, încet ţes năzuinţa,
cer de la ploaie lacrimi şi de la cer credinţa,
dar nu e sigur pentru nimeni,
de ce-ar fi pentru mine
doar o frântură de clipă
să-mi trag răsuflarea, timp să am
să mă mai pierd în taine, să mai ascult chemarea.
O îmbrăţişare, un sărut
Dă-mi, Doamne, timp pentru ce sunt să dau
în cuget lasă-mi zorii şi flacăra-n cuvânt celor de-acas’
să-nţeleg şi să cern zi de zi rostul vieţii.
Mă-ntorc
să pot să vin la Tine in taina dimineţii,
s-apuc ziua de mâine
pe drum, în timp, paşii mei să rămână,
să spun într-o clipă veşnică,
un strigăt în flăcări, un gând ce răsună
că vă iubesc
pe toţi cei ce-aţi trecut al vieţii mele prag.
Daniela Toma/ Marius Iulian Zinca- Ideal/ Întoarcerea - duet „1 la 1”
-->
Comentarii
Frumos poem!