Iarna peste drum petrece,
lângă foc este bine în odaie.
Afară întuneric, atât de rece,
cade din calendar altă foaie.
Răscolești jeratecul cu vătraiul,
atent pui mîna caldă pe mine.
Înflorește în ceașca mare ceaiul,
privirile-s de multă iubire pline.
Fulgii aleagă pe drum în cete,
vânt, ninge, ger fără măsură.
Desenează focul pe perete,
multe în curte bradul îndură.
Fruntea lângă frunte ai apropiat,
din întuneric gerul pândește,
Cu o privire mereu m-ai mângâiat,
pe fruntea mopții Luna se trezește.
Lumină-n umbră...umbră în lumină,
iarna împrăștie multă melancolie,
Simt pe frunte o caldă mână,
pictează vântul pe drum o vijelie,
Și ninge, ninge peste altă noapte,
lumini, umbre într-o noapte târzie,
Peste crengile goale iarna se zbate,
ninge liniștit peste strada pustie,
Răscolești focul, lemnele trosnesc,
iarna-și pune cojoc după cojoc,
Din visul iernii greu mă trezesc,
înbrățișați stăm liniștiți lângă foc.
5.01. 2020
-->
Comentarii
Cu aceeași admirație și drag!
Mulțumesc!
Minunate versuri!
Mulțumesc !
O atmosferă minunată de iubire, Nicoleta !
Mulțumesc
