ÎNTR-O NU ŞTIU CARE VARĂ

[George de Podoleni]

O zi de vară obişnuită, cum sunt verile la noi în ultimii ani. Adică… insuportabile! Mă cuprinse, dintr-o dată, o sete istovitoare. M-am uitat în stânga, m-am uitat în dreapta, am văzut o cofetărie micuţă aşezată, oarecum, la umbră. Am intrat, am luat o sticlă de suc cu promoroaca aburindă pe eticheta expirată. M-am aşezat la o măsuţă. Era ceva aglomeraţie. Uitându-mă, de jur împrejur, privirea mi s-a oprit pe silueta unui copilandru care se apropia, şovăitor, de o măsuţă din imediata mea apropiere. Deşi foarte modest îmbrăcat, m-a mirat eleganţa gesturilor prin care a tras scaunul şi s-a aşezat la măsuţă. Vânzătoarea, o tânără zglobie, s-a apropiat numaidecât să-i ceară comanda:
- Ce doreşti, băiete?
- Cât costă o prăjitură cu glazură?
- 20 de lei, răspunse maşinal, cu privirea pe sus, tânăra noastră vânzătoare. Băiatul a început să numere un pumn de mărunţiş; mai număra odată şi, ca şi cum nu-i ieşise socoteala, mai întrebă cu un fel, anume, de sfială:
- Care e cea mai ieftină prăjitură?
- Amandina -15 lei.
- Daţi-mi una, vă rog!, hotărâ băiatul comanda finală.
- Ei, dar greu te mai hotărăşti, de parcă ai fi numai tu aici… dacă ar face toţi ca tine... mai articulă vânzătoarea câteva cuvinte aşa, din mers, ţâfnoasă, ca şi cum în acel moment ea era centrul universului.
Într-un sfârşit aduse prăjitura băiatului şi i-o aşeză pe masă cu o lehamite pe care eu i-am pus-o, mai degrabă, pe seama căldurii de afară. Băiatul a mâncat liniştit şi cu gesturi delicate prăjitura. A băut un pahar cu apă rece, gratuit, din partea firmei, a plătit la casă şi a ieşit.
Când vânzătoarea a venit să cureţe masa, dintr-o dată am auzit-o icnind şi lacrimi am văzut udând obrazu-i tânăr. O puternică emoţie i-a zdruncinat sufletul ei de fetişcană... pe masă a găsit 5 lei lăsaţi de băiat pentru ea.
Băiatul se mulţumise cu cea mai ieftină prăjitură tocmai ca să-i poată lăsa ei un bacşiş !
Când am hotărât să plec, lacrimile, încă, nu se uscaseră pe chipul fetei…
(după un pps primit pe e-mail)

[Lenuş Lungu]

Am lecturat cu plăcere această proză minunată

[Pop Dorina]

Oare am postat-o unde trebuie?

 

[Ioan Muntean]

Mutaţi-o sub postarea cu regulamentul!

[Pop Dorina]

Vă mulțumesc.

[Nitu Constantin]

Sănătate!

[Ioan Muntean]