Cîteodată mă dor cuvintele
la capătul dinspre nord al iernii,
alteori sîngerez sub frînghii de ape şi-mi pare
că nu mai aud nici măcar întrebările, pe care de obicei
mi le pun singură, ameţită de soare
şi regretul de a nu-mi fi de ajuns poteca şerpuită
la care duce Karuma.
De mîine mă voi privi din nou în oglindă
mai tulbure, mai gri,
cu un suflet bîntuit de îndoieli
de parcă asta mi-ar fi singura datorie
irepetabilă,
a failure of feeling, altfel, nimic care să mă deruteze
din ceea ce se cheamă un peisaj obişnuit
într-o altă ordine, după colţ, pe furiş
crengile unor arţari bătrîni amestecîndu-se cu lumina
într-o formă de fugă la două voci,
noi înşine străini în propria-ne viaţă.
Dincolo de formele cu care ne-a obişnuit
neoclasicismul,simt gustul palmelor tale
şi ştiu că ne aparţinem cu ochii închişi
pînă la sfîrşit.
Trebuie să fii membru al Cronopedia pentru a adăuga comentarii!
Capriciile iernii
Cerul este senin dar este ger în curte, Ninge dar vântul începe ceva să caute,Flori de chiciură pe a copacilor ramuri,Dar și flori înghețate acum pe geamuri. De ieri multă zăpadă a început să cadă,Fulgi de zăpadă aleargă tare pe stradă,Văd iar…
Citeste mai mult…
Vizualizări: 12
Ninge în Brăila
Astăzi am mers prin zăpadă fericită,Vântul printre ramuri răgușit iar caută,Orașul cu o maramă albă s-a îmbrăcat,Printre fulgii argintii mereui am umblat. Așa este Brăila când ninge foarte tare, Crengile în copacii goi triști trosnesc,Sunt copil…
Citeste mai mult…
Vizualizări: 6
Într-o iarnă
Iarna pe drum iar veselă bine petrece, Lângă foc este foarte bine și în odaie,Întunericul nopții este acum mai rece Vântul prin zăpadă mai supărat trece. Cade din calendar astăzi o altă foaie, Mai așez un pulover gros iar pe mine, Când focul arde…
Citeste mai mult…
Vizualizări: 15
Frigul
Văzduhul pare mereu mai nemărginit, Acum pe Cer stelele toate au adormit, Prin zăpadă este acum liniștea tăcerii, Vin pe stradă mereu fulgii mari ai iernii. Urlă vântul aprig deseori în depărtare,Gradina mea nu mai are nici o culoare, Peste tot…
Citeste mai mult…
Vizualizări: 12
-->
Comentarii
Lucrul după care tînjeşti îţi cere să te desfaci de tine însuţi, dăruind tranfigurator, dispensindu-te de reciprocitate. A fi nebiruit de izbîndă. A aşeza dorul de îngeri între gînd şi făptuire. Cu alte cuvinte "I-am spus migdalului: <Vorbeşte-mi despre Dzeu!>. Şi migdalul a înflorit."
Vă îmbrăţişez pentru onestitatea simţirii şi consideraţiilor dvs!
De mîine mă voi privi din nou în oglindă
mai tulbure, mai gri,
cu un suflet bîntuit de îndoieli
de parcă asta mi-ar fi singura datorie.
Versuri ce exprimă trăiri extrem de intense, felicitări Luminiţa.