întrebări

[ION IONESCU-BUCOVU]

întrebări
ce mi-i codrul când de veacuri
el se leagănă sub vânt,
ce mi-i omul când se-ntoarce
dup-o viață în mormânt,
ce mi-i dragostea când piere
după clipe de candori,
ce-i lumina ce se naște
într-un zâmbet de culori,
ce mi-i limba când se pierde
neînțeleasă peste timp,
ce mi-i muntele prin vreme
când el deveni olimp,
ce mi-i lumea ce preschimbă
viețile de pe pământ
ce mi-i dorul când se pierde
într-o doină pe mormânt,
ce mi-i viața-n astă lume
când ea nu mai are cer,
e fântâna fermecată
unde s-a scăldat Homer,
s-a lăsat peste levant
ca un nor un dulce vaier
ce plutește peste lume
și tot toarce dintr-un caier,
peste sceptrul unei lumi
ce se-ngeamănă într-o rază,
printre zodii și planete
ce pe toți ne priveghează
suntem sărutați de demoni,
sclavii lor până la moarte,
într-un ochi ce se rotește
peste veacuri mai departe,
când pe buze asfințitul
din făpturi imaginare
naște sorii altor lumi
din umilul nostru soare
rămânând de veghe-n turnul
unei lumi în univers
peste-al nostru suflet sacru
amintirile s-au șters,
vremea-ncearcă să ne-ascundă
la o margine de stea
vremea asta care trece,
fie bună, fie rea...

[Adina V.]

Olimp, Levant. Eu le-aș fi scris cu literă mare.

Lipsesc niște virgule, chiar și două cratime, dar trecând peste asta, poezia aduce a cântecel, iar dumneavoastră puteți fi mai curajos în ce privește rimele și construcția :) 

Fără supărare! Prozodic, stăpâniți tehnica :) 

Cu drag! 

[Pop Dorina]

Oare am postat-o unde trebuie?

 

[Ioan Muntean]

Mutaţi-o sub postarea cu regulamentul!

[Pop Dorina]

Vă mulțumesc.

[Nitu Constantin]

Sănătate!

[Ioan Muntean]